Am participat recent la o dezbatere pe tema " Europa Liberă – dragoste şi ură în jurul undelor radio", găzduită de Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti. La eveniment au fost prezenţi regizorul filmului "Cold Waves", Alexandru Solomon şi jurnaliştii Emil Hurezeanu şi Ileana Lucaciu.
În prima parte a dezbaterii am urmărit filmul "Război pe calea undelor", în regia lui Alexandru Solomon. E un documentar complex despre comunism şi despre impactul Europei Libere asupra acestuia. Sediul radio-ului se afla la Munchen. Era o armă de propagandă folosită în timpul Războiului Rece. Este demn de remarcat faptul că o ţară întreagă stătea agăţată de nişte voci care vorbeau de departe. În film apar declaraţii atât ale reporterilor de la Europa Liberă, cât şi ale securiştilor, pentru a prezenta amplu tot ce a însemnat acest radio, cu implicaţia ambelor părţi aflate în opoziţie. Personalităţi precum Doinea Cornea, Monica Lovinescu, soţia lui Noel Bernard vorbesc despre persecuţii şi spălarea creierului. Mi s-a întipărit în minte o frază a Doinei Cornea, care spunea că " victoria Europei Libere a fost începutul sfârşitului". Aceste cuvinte spun un mare adevăr: acela că doctrina comunistă s-a înstaurat atât de puternic în minţile oamenilor încât minciuna a devenit un mod de a fi,
iar o nouă perspectivă e începutul sfârşitului pe buna dreptate. În plus, ideea care se desprinde e că perioada disidenţei e una în care comuniştii au minţit pe toată lumea, tot timpul.
După vizionarea filmului documentar, Emil Hurezeanu a vorbit despre experienţa sa ca redactor la Europa Liberă. A insistat pe faptul că radio-ul aparţinea unui sistem cu arme combatante şi era folosit ca instrument de propagandă albă. A amintit de faptul că părinţii săi au fost destituiţi din funcţiile pe care le ocupau din momentul în care a activat la Europa Liberă. Radio-ul promova idei care erau în contradicţie cu tot ce încerca să inoculeze sistemul comunist. Mai mult decât atât, ţinea loc de opoziţie. Nu avea, totuşi, acelaşi statut ca Vocea Americii. Emil Hurezeanu a afirmat că suferea de ficţiune juridică. Jurnalista Ileana Socaciu a vorbit despre manipularea presei şi cenzura comunistă. În perioada Gulagului, presa era sub influenţa totală a statului. Regizorul filmului, Alexandru Solomon, a afirmat că şi atunci putea fi păcălit, ca şi acum. " Război pe calea undelor" a avut 7000 de intrări. Mai jos veţi găsi un trailer al acestui film mai mult decât necesar în perioada postcomunistă în care ne aflăm acum:
Europa Liberă a luptat împotriva lui Ceauşescu. Vocile care răsună de la sediul din Munchen ascund în spatele lor persecuţii. Monica Lovinescu a fost bătută de securişti până a rămas aproape desfigurată. După ce s-a refăcut pe jumătate, s-a întors la redacţie şi a declarat accidentul la radio. A dat dovadă de un curaj extraordinar. Doina Cornea era bătută de Miliţie o dată pe lună, iar când mama ei s-a îmbolnăvit, medicii au refuzat să o trateze. În ceea ce priveşte directorii radio-ului, condiţiile în care au murit au fost circumspecte. Atât Noel Bernard, cât şi Emil Georgescu au murit de cancer. Există ipoteze că ar fi fost iradiaţi, dar nu s-au găsit dovezi în acest sens. Comunismul a dus un adevărat război împotriva postului de radio Europa Liberă. O apologie a învinşilor şi învingătorilor e greu de stabilit aici. Se poate spune că a învins radio-ul în momentul în care sa declanşat revoluţia. Afirmaţia nu e în totalitate adevărată, pentru că şi în prezent "statul român se află într-o situaţie de autocapturare", aşa cum afirma Emil Hurezeanu.
"Cold Waves" e un film-documentar ce prezintă ororile comunismului prin raportare la Europa Liberă. Viziunea securistului trasează însă o altă faţetă. Nu pare a avea nicio remuşcare, ba mai mult, afirmă că Noel Bernard şi Vlad Georgescu au mu
rit pentru că le era frică, iar frica s-a transmis la cap, de unde se trag toate bolile. Adaugă ironic şi faptul că nu există nicio dovadă că au fost lichidaţi. Ba chiar o se pare normal tot ce s-a întâmplat, dovadă că mentalitatea bolnavă comunistă nu l-a părăsit.
Trist e faptul că vechea mentalitate comunistă mai există şi în prezent. O dovadă clară a acestui fapt sunt tocmai oamenii care regretă comunismul. Le-a fost spălat creierul şi li s-au inoculat cu forţa concepţiile absurde promovate în perioada Gulagului. Securiştii care au săvârşit crime împotriva umanităţii trăiesc frumos şi bine, fără a fi pedepsiţi. Unii dintre ei s-au relansat în politică şi au şi funcţii în partid. Cert e că societatea românească nu poate să se elibereze total de ideologia comunistă până când aceste personaje vor dispărea complet din peisajul politicii româneşti.
